27 февр. 2015 г.

Metodele de curățare și de îngrijire a livezii de Nuci.

Tehnica formarii coroanei la copacii de nuc .

Atat la pomii plantati primavara, cat si la cei plantati toamna, taierile de formare incep primavara devreme, in martie - aprilie si se aplica in toata perioada de crestere. Prin aplicarea lor se urmareste formarea cat mai rapida a unei coroane luminate si aerisite, garnisita cu numeroase ramuri de semischelet si de rod .
Fiind o specie foarte pretentioasa fata de lumina, formele de coroana cele mai recomandate sunt vasul ameliorat si piramida neetajata. Pentru ambele forme de coroana, inaltimea trunchiului trebuie sa fie de 0,9-1,1 m, deoarece s-a constatat ca la trunchiuri mai inalte de 1,20m, intrarea pe rod a pomilor intarzie cu un an pentru fiecare 20 cm in plus.

In anul intai de la plantare, primavara, vergile se scurteaza la 1,3m - 1,4 m deasupra unui mugure. Pana la inaltimea de 1 m se orbesc toti mugurii. Intre 1m si 1,3 sau 1,4 se orbesc toti mugurii principali, portiune rezervata pentru proiectarea sarpantelor.

In perioada de vegetatie cand lastarii inregistreaza lungimea de circa 20 cm, se aleg trei lastari, dintre care doi pentru formarea primelor doua sarpante si unul care va prelungi axul. Lastarii alesi ca sarpante, trebuie sa fie orientati in directii opuse de-a lungul randului de pomi.
Daca vergile nu au inaltimea necesara pentru proiectarea coroanei, ele nu se scurteaza. Daca vergile au lungimea sub 1 m, ele se recepeaza la 3 - 4 muguri deasupra punctului de altoire, pentru a obtine o varga de peste 1,3 m. Daca lastarii aparuti pe cep au lungimea de 20 cm, se alege unul, cel mai viguros, pentru a reface tulpina.
Restul de lastari se elimina in doua faze si anume: cand lungime lor are 20 cm, acestia intai se ciupesc iar in luna august, lastarii ciupiti se suprima.
In anul al doilea, primavara, ramurile alese pentru formarea sarpantelor se scurteaza la acelasi nivel, deasupra unui mugure exterior.
Dupa alegerea sarpantelor se face corectarea unghiurilor de insertie prin palisari si ancorari. Dupa fixarea in pozitie corespunzatoare, toate ramurile se scurteaza cu 1/4 - 1/3 din lungimea lor, pentru a pastra numai lemnul matur si cu muguri bine formati. Ramura de prelungire a axului se scurteaza la 50 cm deasupra sarpantei superioare.
In perioada de vegetatie se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului. Pe fiecare sarpanta la circa 50 cm de punctul ei de prindere, se alege cate un lastar pentru formarea primelor subsarpante. Pe ax se aleg doi lastari pentru formarea urmatoarelor sarpante. Acestia trebuie sa fie orientati in directii opuse, perpendicular pe randul de pomi. Restul de lastari se ciupesc.
In anul al treilea, primavara, se suprima ramurile anuale amplasate pe latura superioara sau cea inferioara ale sarpantelor, cat si ramurile lacome. Ramura de prelungire a axului se va scurta la 30-35 cm deasupra sarpantei superioare. Daca nu depasesc lungimea de 1 m, ramurile de prelungire a le sarpantelor si subsarpantelor nu se vor scurta.
In perioada de vegetatie cand lastarii inregistreaza lungimea de circa 20 cm se formeaza noi elemente de schelet. Se alege un lastar pentru formarea urmatoarei sarpante si unul care va prelungi axul. Se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si subsarpantelor. Pe primele doua sarpante se alege cate un lastar amplasat in partea opusa a primei subsarpante la distanta de 30-40 cm de la punctul ei de prindere, pentru formarea celei de a doua subsarpanta. Pe urmatoarele doua sarpante se alege cate un lastar, la circa 50 cm de punctul lor de insertie, pentru formarea primelor subsarpante. Lastarii amplasati pe latura superioara si cea inferioara ale sarpantelor se plivesc.
In anul al patrulea, primavara, se aleg definitiv ramurile provenite din lastarii alesi in perioada de vegetatie a anului anterior si se scurteaza la 80-110 cm pentru echilibrarea si stimularea ramificarii. Prelungirea axului se scurteaza la 40 cm deasupra punctului de insertie a ultimei sarpante, pentru a forta aparitia lastarului din care se va alege urmatoarea sarpanta si ultima. Tot cu acest prilej se taie la inel eventualele ramuri concurente si cele ce cresc pe partea superioara a sarpantelor. Daca pomii cresc incet si ramurile de prelungire sunt mici, se scurteaza o parte din ramurile de rod pentru a stimula cresterea.
Prin taierile din perioada de vegetatie se urmareste alegerea lastarilor de prelungire, a ramurilor de schelet si a unui lastar pe fiecare sarpanta, pentru formarea celei de-a doua sarpante. Acest lastar trebuie plasat in partea opusa subsarpantei anterioare si sa aiba punctul de insertie cu 70-80 cm mai sus de subsarpanta precedenta.